Echipa "Afisha.md" a vizionat a doua parte a grandiosului sci-fi regizat de Denis Villeneuve și acum, fără spoilere, va explica cum se diferențiază de romanul lui Frank Herbert pe care se bazează și de ce este o adevărată operă spațială.
A doua parte a "Dunei" este un sci-fi frumos, grandios, extrem de spectaculos și în general magnific. Regizorul canadian Denis Villeneuve și co-scenaristul său, John Spaihts, au rescris semnificativ și destul de bine, deși într-un mod destul de brut, romanul fantastic al lui Frank Herbert. Ca rezultat, rolurile personajelor feminine au fost considerabil mărite, a crescut numărul scenelor de acțiune, iar "salvatorul alb", Paul Muad'Dib Atreides (Timothée Chalamet), este supus trollingului și nu dorește să devină mesia. Nu se poate spune că în carte a fost diferit: și acolo Paul nu era entuziasmat de soarta sa, dar s-a resemnat repede, în timp ce aici rezistă până la capăt. Probabil, spectatorii care nu sunt familiarizați cu romanul ar putea avea dificultăți în a înțelege povestea, dar, în cel mai rău caz, pot citi un rezumat scurt al cărții pe Wikipedia. În plus, "Duna" lui Villeneuve este mai mult despre spectaculozitate decât despre poveste - astfel de blockbustere fantastice impresionante sunt rare (un alt canadian, James Cameron, a lansat continuarea "Avatarului" abia după 13 ani), dar acum există speranța că vor fi mai multe astfel de filme.
Unul dintre punctele cheie ale romanului lui Herbert este că este o științifico-fantastică care are loc într-un cadru medieval - o "Game of Thrones" cu blastere (deși Villeneuve nu are atât de multe: personajele preferă mai mult armele albe). Conform poveștii, după revolta mașinilor, în imperiul intergalactic domnește feudalismul, ducii și baronii guvernează întregi planete, iar știința este strâns împletită cu magia. Exact într-o astfel de lume simultan arhaică și futuristă, pe de o parte, este posibil un mahdi, Lisan al-Gaib, adică un mesia, iar pe de altă parte, Kwisatz Haderach, un supraom, sau, în esență, un calculator inteligent. Herbert a îmbogățit romanul cu arhetipuri mitologice, simbolism orientalist și o mulțime de idei.
Multe dintre acestea par încă actuale, așa că și după 60 de ani romanul produce o impresie puternică. Herbert nu idealizează pe nimeni, descrie personaje complexe, interesante și, în mare parte, scrie o tragedie antică (nu degeaba numele eroului principal este Atreides), în care protagonistul se opune disperat, dar fără succes, destinului său - așa cum ar spune vechii greci, Soartei.
Dacă "Dune" va aduna un miliard, atunci va apărea speranța că astfel de sci-fi-uri grandioase vor deveni mai frecvente - în locul benzilor desenate supereroice care au obosit pe toată lumea. Din fericire, există mult material pentru ecranizări: doar "Dune" are până la cinci continuări (a doua și a treia carte, "Mesia Dunei" și "Copiii Dunei", au fost ecranizate doar o dată - în serialul din 2003). Deci, există ce să filmezi. Este deosebit de interesant cum va proceda Villeneuve cu copiii, deoarece în film sora lui Paul, Alia de la Cuțit, nici măcar nu s-a născut, iar versiunea ei adultă jucată de Anya Taylor-Joy a apărut în viziuni și doar pentru câteva secunde, deci ascunderea rolului ei în film nu a fost dificilă. În ceea ce privește pe Paul și Chani, personajele lui Chalamet și Zendaya s-au despărțit pe o notă minoră, astfel încât doar Shai-Hulud știe dacă vor avea copii.
Bilete la cinema.
