De ce?
Am fost mereu convins că istoria Rusiei, dacă o privești cu atenție, nu înseamnă doar tragedie și groază, ci și un șir incredibil de povești amuzante. Personajele de pe portrete, bancnote sau din manualele școlare pot deveni la fel de bine personaje de comedie. Da, chiar și Stalin și Ivan cel Groaznic!

Totuși, la noi nu este obișnuit să râdem de noi înșine, cu atât mai puțin de propria istorie. Mai mult decât atât, „imunitatea la glume” a istoriei noastre a transformat Rusia într-o țară mohorâtă, incapabilă să zâmbească. Dar vă amintiți? Prințesa fermecată din basme rămânea lipsită de iubire până când cineva reușea s-o facă să râdă.

Haideți deci să încercăm să zâmbim — acum avem cu toții nevoie de asta.

Părerile spectatorilor:

Profesorul de istorie Oleg Voskoboinikov:
„Prestația lui Vladimir Raevski la Milano mi-a plăcut chiar din faptul că un zâmbet asupra istoriei țării noastre mohorâte este o raritate. În același timp, zâmbetul autorului, care definește stilul și temele, nu coboară niciodată la bășcălie. Și nici măcar la râs zgomotos, aș spune. Pentru mine această diferență este esențială. Ironiile ieftine, la fel ca și blestemele, sunt astăzi destule de ambele părți ale «frontului» care ne-a împărțit pe toți în multe mici „Rusia”. Fiecare are propria viziune asupra istoriei Rusiei și a rușilor. Multe dintre ele le reanalizăm și rescriem. Unii dintre noi își dau seama că peste zece ani poate nu vom mai recunoaște ce rescriem azi — pentru că nu există astrologi care să ne prezică sigur Rusia Frumoasă a Viitorului sau, dimpotrivă, vreun nou „Stalinistan”. Ei bine, Volodia nu impune nimănui unicul punct de vedere corect despre cum au fost (sau ar fi trebuit să fie) lucrurile. Dar nici nu ocolește punctele dureroase și nu cosmetizează realitatea urâtă a ultimelor secole. Pur și simplu povestește, arată și zâmbește. Nu este asta oare cel mai important?”

Activista civică Janna Nemțova:
„În primul rând, nu am mai fost niciodată la stand-up-uri — aveam o prejudecată că nu sunt deloc amuzante. Vladimir m-a invitat, am venit cu plăcere și am avut parte de o experiență minunată.

În al doilea rând, există trei moduri de a povesti istoria, inclusiv istoria Rusiei. Primul mod — să povestești plictisitor. Mulți știu să facă asta. Uneori chiar și povești vesele devin plictisitoare. Cu atât mai mult când e vorba de istoria Rusiei. Al doilea mod — să povestești interesant. Cunosc câțiva oameni care pot face asta. Dar Vladimir are un al treilea mod. El știe să povestească istoria Rusiei într-un mod amuzant. Este un talent uimitor. Și acesta este, de fapt, motivul pentru care recomand tuturor celor care nu au fost încă să meargă la acest stand-up istoric.”

Jurnalistul Maxim Kurnikov:
„Pentru mine, principalul merit al „Țării care nu râde” este desacralizarea. A puterii în sine, a conducătorilor, a celor care îi slujesc, a miturilor născute în jurul lor. Dar și desacralizarea însăși a istoriei Rusiei în forma în care era predată în școala sovietică, post-sovietică și este predată acum.”

Durata spectacolului: 90–100 de minute
Recomandat publicului: 14+