Pădurea de argint
Pădurea își întinde ramurile a îndurare sub povara nepăsării noastre. Ea strigă prin copacii care se vor cu fruntea sus, ridicată spre cer, spre soare, spre senin. Verdele se așterne și el la picioarele noastre, dăruindu-se cu toată ființa, doar să ne facă mai buni, mai curați, mai sensibili.
<p>Pădurea își întinde ramurile a îndurare sub povara nepăsării noastre. Ea strigă prin copacii care se vor cu fruntea sus, ridicată spre cer, spre soare, spre senin. Verdele se așterne și el la picioarele noastre, dăruindu-se cu toată ființa, doar să ne facă mai buni, mai curați, mai sensibili.</p>