Noua serie de lucrări, SUIRAY ukiyo, este o continuare a proiectului căruia Seli îi este dedicat deja de un an. Conceptul de SUIRAY, este o invenție proprie, și într-un fel o traducere a “vieții și a morții într-o singură rază de lumină”. SUI, evocă strălucirea și luminozitatea pietrei de jad, (în Japoneză, hisui no hikari), dar subtil, face referință și la moarte prin asemănarea fonetică cu cuvântul englez suicide.

Explorările SUIRAY, găsesc rezoluții noi în frumoasa, enigmatica și fascinanta culoare a sticlei Venețiene. Însă, vizorul lui Seli, nu este îndreptat spre obiectele de artă finale, ci, mai degrabă, spre rămășițele de materiale, care, și ele, își capătă existența, pe parculsul producerii sticlei clasice, dar pe masura finalizarii lucrării, sunt inevitabil, înlăturate.

Văzând aceste bucăți necioplite și înlăturate, el percepe momentan frumusețea lor efemeră, care le transformă într-o colorată și senzuală Lume Plutitoare. Ukiyo.
SUIRAY_ukiyo este călătoria într-o lume a viselor, și noi suntem invitați să contemplăm acest ceva ce rămâne neobservat, dar care este, de fapt, esența neintenționată care informează întregul univers. Este o călătorie fără hartă, fără proiect, o misterioasă întâlnire dintre Om și Natură.

Yuki Seli:

…Noi mereu ne simțim atrași de frumusețea exterioară a obiectului, și uităm că frumusețea, de fapt, o percepem ca pe un rezultat al satisfacției interne. Viața este scurtă. În fiecare zi noi procesăm cantități imense de informație, ne căutăm ocupație și încercăm necontenit să descisfrăm ce este mai important. Dar adevărata Capacitate, nu este doar în a identifica utilul. Eu nu știu cum sunt percepute fotografiile mele pe plan estetic, dar știu că au fost inspirate din reflecțiile mele asupra elementului coagulant, legătura vitală între fătul și persoana care urmează să-l nască, și felul în care acesta devine inutil, în momentul în care se produce actul nașterii. Pe când, elementul înlăturat, și el, reține în sine, toată frumusețea vieții care a apărut, precum și toate lucrurile, pe care le aruncăm cu ușurință, toate peisajele pe care uităm să le admirăm, din obișnuința de a fi focusați pe produsul final. Dacă viziunea noastră intrinsecă se va schimba, noi vom reuși să redescoperim splendoarea acestor lucruri.