Muzica reggae din Jamaica, al cărei cel mai cunoscut exponent este Bob Marley, a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural al umanităţii de UNESCO, informează diez.md.
Un comitet format din reprezentanți ai UNESCO s-a întrunit în Port-Louis, capitala insulei Mauritius și au stabilit că muzica reggae, a cărui reprezentant este Bob Marley, ale cărui piese sunt difuzate cu regularitate în barurile de pe plaje şi în căminele studenţeşti din lumea întreagă, are o influență largă socială și o dimensiune politică demnă de luat în considerare.
„Contribuţia sa la discursul internaţional în chestiuni precum nedreptate, rezistenţă, iubire şi umanitate subliniază dinamicile acestui element cultural care este în egală măsură cerebral, socio-politic, senzual şi spiritual”, au declarat reprezentanţii UNESCO, referindu-se la muzica reggae.
Reggae s-a alăturat astfel unei liste ce include aproximativ 400 de tradiţii culturale (cântece, dansuri, specialităţi gastronomice şi sărbători), care variază de la pizza napolitană la zaouli – muzica şi dansul comunităţii gouro din Coasta de Fildeş.
Genul reggae a apărut la sfârşitul anilor 1960 și provine din ska şi rocksteady, dar a integrat şi influenţe din jazz şi blues-ul american. Piesele reggae au devenit foarte repede populare în Statele Unite şi Marea Britanie, fiind duse aici de numeroşii imigranţi jamaicani stabiliţi în cele două ţări după Al Doilea Război Mondial.
Reggae se revendică adeseori drept o muzică a celor oprimaţi, abordând în versurile sale chestiuni sociale şi politice, precum închisoarea şi inegalităţile dintre oameni. În 1968, cântecul „Do the Reggae” al grupului Toots & The Maytals a fost primul single din lume care a folosit numele „reggae”, ce a cunoscut apoi un succes uriaş pe plan mondial graţie pieselor lansate de Bob Marley şi grupul său, The Wailers, precum „No Woman, No Cry” şi „Stir It Up”.
Spre deosebire de lista patrimoniului mondial, lista patrimoniului cultural imaterial nu este întocmită în funcţie de criterii „de excelenţă sau de exclusivitate”, potrivit UNESCO. Ea nu încearcă să grupeze „patrimoniul cel mai frumos”, ci să reprezinte diversitatea patrimoniului cultural imaterial, să evidenţieze cunoştinţe şi tradiţii ale comunităţilor
