Legenda spune că zambila este floarea care a apărut din sângele frumosului Hyacinthus, fiul regelui Troiei, omorât din gelozie de Zephyr, zeul Vântului de Vest, cel care aducea primăvara.
Zambila (Hyacinthus orientalis), plantă perenă ce poate ajunge la înălţimi de 25-30 cm, cu flori parfumate, roz, albe, mov, galbene, albastre, portocalii sau chiar negre este una dintre vedetele grădinii pe perioada lunii martie.
Zambila este originară din sud-vestul Asiei, întâlnindu-se în Turcia, Siria, Liban şi Israel şi a ajuns în Europa prin secolul XVI, din Turcia. Este cultivată intens în zona mediteraneană, Franţa folosind cantităţi mari de flori în industria parfumurilor. Cel mai mare producător de zambile este Olanda.
Cultivarea zambilei
Zambila preferă zone bine luminate sau zone de semi-umbră şi un sol reavăn în perioada în care are flori şi frunze. După uscarea frunzelor, udatul trebuie interupt. În ceea ce priveşte pH-ul solului, planta suportă solul acid, dar cel mai bine se dezvoltă în sol neutru sau uşor alcalin.
Perioada cea mai bună pentru fertilizări este toamna când planta dezvoltă rădăcini noi sau primăvara devreme, când apar primele frunze. Nu tăiaţi frunzele înainte de uscarea pentru că altfel bulbul nu va înmagazina destule resurse pentru anul următor. Alegeţi bulbi maturi, cu diametru de 8-10 cm, din care se pot dezvolta plante viguroase şi plantaţi-i la adâncimi de 7-10 cm şi la distanţă de 15-20 cm unii de ceilalţi. Datorită alcaloizilor pe care îi conţine, zambila este o plantă toxică, fiind extrem de periculoasă dacă este ingerată. Se recomandă folosirea mănuşilor la plantare.
Dacă aveţi o zambilă în ghiveci, udaţi în jurul bulbului, nu deasupra sa, nu lăsaţi solul să se usuce complet înainte de udare şi nu ţineţi planta la temperature prea ridicată. După ce se veştejesc frunzele, puteţi să o plantaţi afară, în grădină.
Cei care folosesc limbajul florilor știu probabil că zambila albastră este simbolul sincerității.
