








Fobia este o teamă patologică obsedantă și irațională, dezvoltată adesea fără vreo cauză anume. Ți-o fi și ție frică de păianjeni, de înălțimi sau de întuneric, dar asta nu-i nimic.
Hai să trecem în revistă niște fobii de-a dreptul dubioase.
Arithmofobia
Arithmofobia este teama patologică de numere, frica exagerată și irațională de a lucra cu numere, de a face calcule matematice. Eh, dacă stăm acum să ne amintim toate orele alea de matematică din timpul școlii, parcă nu mai e chiar așa irațională frica asta.
Dacă tot vorbim despre școală, arithmofobia chiar își poate avea originile în această perioadă a vieții. Rezultate proaste în mod constant la orele de mate, urmate de miștourile colegilor și/sau criticile părinților pot traumatiza un puști până-n punctul în care i se face rău de fiecare dată când vede numere.
Teama de anumite numere - cum ar fi 666 sau 13 - este tot o formă de arithmofobie, dar aici deja o dăm în superstiții.
Barofobia
Așa se numește teama patologică de gravitație. Și nu în sensul că ți-e frică să mergi pe acoperișul unui bloc, pentru că la primul pas greșit te trimite gravitația înspre moarte. Nu, pentru că asta ar fi rezonabil, iar fobiile sunt – prin definiție – nemotivate, ilogice.
Barofobia e de două tipuri:
a) teama că forța gravitațională va crește fără motiv până în punctul în care te zdrobește;
b) teama că gravitația va dispărea dintr-odată și vei ajunge să plutești aiurea.
Sună un pic amuzant, dar de unde până unde frica asta? Ca și în cazul arithmofobiei, originea constă într-o experiență traumatizantă, doar că aici vorbim despre o amintire înspăimântătoare legată direct de gravitație. Spre exemplu, poate ai căzut la un moment dat de la o înălțime mare și te-ai rănit. Vina gravitației. Sau poate te-ai dat în vreo drăcie de-aia din parcurile de distracții care te lasă să pici în gol și te „salvează” în ultima secundă, iar a doua oară n-ai vrut să mai auzi de așa ceva.
Cromofobia
Ăsta e diagnosticul care ți se pune dacă te sperie culorile. Fobia poate viza culorile la modul general, precum teama patologică de culori intense, ceea ce declanșează în cazuri extreme anxietate sau atacuri de panică. Mai des întâlnită e, totuși, frica de anumite culori.
Spre exemplu, teama de roșu se numește eritrofobie și adesea merge mână-n mână cu teama de sânge. Dacă ai o problemă cu albul, suferi de ceea ce se numește rasism. Glumesc, se numește leucofobie și se poate manifesta prin asocierea involuntară a persoanelor palide cu ideea de boală.
Dextrofobia
Denumirea asta provine din latinescul „dexter”, care înseamnă „dreapta”. Înțelegi unde bat? Dextrofobia e teama patologică de obiecte aflate în partea dreaptă a corpului sau teama de persoane dreptace.
OK, asta-i cea mai bună dovadă că fobiile sunt iraționale. Dextrofobia are și un opus: levofobia, adică (logic) teama patologică de obiecte aflate în partea stângă față de corp sau de persoane stângace.
Eleuterofobia
Asta e denumirea științifică a fricii iraționale de libertate. Istoric, teama asta și-ar putea avea originile în sclavie, în incapacitatea omului oprimat de a-și imagina viața în libertate. Același lucru li se întâmplă uneori pușcăriașilor care sunt eliberați după o lungă perioadă de încarcerare. Amintește-ți în „The Shawshank Redemption” când moșul ăla, după ce și-a petrecut mai toată viața în pușcărie, s-a trezit brusc pus în libertate. Incapabil să se adapteze la noul stil de viață, (spoiler alert) s-a spânzurat.
Geniofobia
Nu te lăsa indus în eroare de nume – nu e teama patologică de persoane geniale. „Genio” provine din greacă și înseamnă „bărbie”. Unele persoane au o obsesie cu bărbiile altora, mai ales cu acelea pe care le consideră respingătoare. În situații de-astea, geniofobii evită complet să intre în contact cu persoanele respective, ceea ce ajunge să le afecteze nasol viața socială.
Fixația poate avea în vedere bărbiile proeminente, diforme sau chiar și pe cele „accesorizate” cu gușă (e, practic, un fel de dublă-bărbie).
Logizomecanofobia
Din moment ce parcurgi în momentul ăsta articolul de față, e clar că nu suferi de logizomecanofobie. Asta pentru că este denumirea științifică a fricii patologice de computere. E o situație des întâlnită în cazul persoanelor în vârstă, unde putem vorbi despre frica de necunoscut.
„Computer” e termenul general, dar logizomecanofobia se aplică și în cazul tabletelor, al smartphone-urilor – al aparatelor electronice computerizate.
Melofobia
Din moment ce există melomani, n-ar trebui să ne mire faptul că există și melofobi. Adică persoane îngrozite de muzică. Explicația constă în faptul că muzica declanșează anumite emoții din partea ascultătorului, indiferent că-s pozitive sau negative.
Melofobia poate fi declanșată atât de linia melodică a unei piese, cât și de versuri. Spre exemplu, un cântec despre moarte îți poate accelera ritmul cardiac, te poți trezi cu frisoane, amețeli, greață, dificultăți respiratorii etc. dacă ești melofob. Închipuie-ți cât de greu trebuie să le fie persoanelor respective să iasă din casă: te duci în mall să faci cumpărături, e muzică pe fundal; ieși cu prietenii într-o cafenea, e muzică pe fundal; te sui în taxi, e radioul pornit. „Pericolul” e la tot pasul!
Penterafobia
Dacă n-o suporți pe soacră-ta, o fi ceva în neregulă cu ea. Dar dacă ți-e frică de ea, ar putea fi ceva în neregulă cu tine – mai exact, să suferi de penterafobie: teama patologică de soacră.
Asta se poate întâmpla dacă soacră-ta are o personalitate impunătoare și te intimidează ori de câte ori vă întâlniți. În plus, poate să fie posesivă cu copilul ei și să aibă o atitudine ostilă față de tine din cauză că i l-ai „furat”. Cum să NU te sperie o persoană cu genul ăsta de mentalitate?
Ție de ce ți-e frică? Poate merită adăugat pe listă. Dacă vrei să citești ceva mai „pozitiv”, încearcă articolul ăsta despre cele mai ciudate fetișuri din lume.







