Povestea uneia dintre cele mai groaznice catastrofe create de om din istorie este redată în noul serial HBO Cernobîl. Producția, cu o distribuție de prestigiu, arată că au existat erori încă din faza de design a centralei nucleare.
Trecem astăzi în revistă șapte filme despre dezastre provocate de mâna omului. Cele mai multe documentează cazuri reale, iar două prezintă scenarii fictive, dar plauzibile, cu nimic mai puțin cutremurătoare.
Cernobîl/Chernobyl (2019), producție HBO
Pe 26 aprilie 1986, în centrala nucleară Cernobîl din Ucraina, Uniunea Sovietică, a avut loc o explozie masivă care a eliberat material radioactiv de-a lungul Belarusiei, Rusiei și Ucrainei, ajungând până la țările scandinave și din Europa de Vest.
Serialul Cernobîl spune povestea accidentului nuclear din 1986, una dintre cele mai groaznice catastrofe create de om din istorie, și a oamenilor curajoși care au făcut sacrificii incredibile pentru a salva Europa de un dezastru de neimaginat. Stellan Skarsgård (în rolul vice prim-ministrului rus, desemnat la conducerea comisiei guvernamentale de la Cernobîl după producerea accidentului) și Emily Watson (în rol de fiziciană hotărâtă să elucideze misterul care a condus către dezastrul) fac parte din distribuția acestui serial.
Actrița Emily Watson spune despre personajul ei, Ulana Khomyuk - că este un personaj rezultat din contopirea mai multor oameni de știință care au existat în realitate. Ea lucrează la Institutul de Energie Nucleară din Belarus, deci e departe, dar se pornesc alarmele și realizează de unde vin radiațiile. E foarte deșteaptă și determinată și realizează că modul în care se încearcă stingerea incendiului ar putea provoca o a doua explozie. Pleacă cu mașina la Cernobîl, îi convinge, și devine un membru de încredere al echipei. Personajul lui Jared Harris îi cere să afle de unde a început totul. Lucrurile iau o turnură periculoasă când Ulana începe să dea peste materiale cenzurate și realizează că au existat erori încă din faza de design.
Deepwater Horizon: Eroi în largul mării (2016)
Filmul este inspirat dintr-un caz real: catastrofa din 20 aprilie 2010 din Golful Mexic, soldată cu victime și urmată de o altă catastrofă, cea ecologică, atunci când - după stingerea incendiului - puțul de petrol nu a putut fi sigilat iar efectele asupra Golfului au fost devastatoare. Principalul vinovat, corporația British Petroleum, a fost pusă în situația să își asume vinovăția plătind daune într-un cuantum fără precedent (aproape 18 miliarde de dolari).
Acest aspect este surprins în film tranșant și fără menajamente: British Petroleum și oamenii săi - numele nu au fost schimbate față de realitate - sunt eroii negativi, dacă genul disaster poate avea eroi negativi. Într-adevăr, Don Vidrine și Robert Kaluza sunt persoane reale, cei doi reprezentanți BP de la bordul platformei, care au scăpat la limită în 2015 de acuzații de omor din culpă, iar acum au „onoarea” să se vadă demonizați pe marele ecran.
Cazul în sine face filmul Deepwater Horizon spectaculos: personaje care prefigurează viitoarea lor postură de eroi, un loc primejdios în care se conturează gradual premisele unei catastrofe (platforma de foraj), derularea incidentului care dă ocazia posibililor eroi să devină eroi, o reacție subțire din partea restului lumii (salvarea din exterior vine prea târziu) și finalul relativ „fericit” - 11 oameni și-au pierdut viața din cei peste 100 de pe platformă. Desigur că respectarea veridicității a jucat aici un rol important.
Explozia (1973)
Probabil disaster-movie românesc avant la lettre. Realizat în 1973, deși are clar o inspirație de la Hollywood (am cita aici The Andromeda Strain), subiectul era un caz real și „fresh” la momentul respectiv: un vapor încărcat cu explozibil luase foc în 1972 în apropierea portului Galați, și numai curajul și ingeniozitatea românilor (echipajul, în film, e ori decedat ori pur și simplu absent) a oprit, în realitate și pe ecran, o catastrofă de proporții. Aici am da o notă bună filmului românesc.
Deși precede Deepwater Horizon cu peste patruzeci de ani, Explozia reușește să aibă mai multă culoare locală precum și inclusiv note de umor (Gheorghe Dinică, odihneste-te în pace!) care punctează acțiunea și subiectul grav, față de ritmul relativ monoton și parcursul din Deepwater Horizon.
Un adevăr incomod/An Inconvenient Truth (2006)
Documentarul recompensat cu un premiu Oscar şi proiectat în mai toate festivalurile pe teme ecologice ale lumii, Un adevăr incomod explorează în imagini sugestive ce efect are stilul de viaţă al oamenilor asupra viitorului Pământului. Argumentele realizatorilor, printre care vicepreşedintele american Al Gore, sugerează că, dacă vrem să salvăm Terra, trebuie să acţionăm încă de acum şi că fiecare dintre noi poate să devină parte a soluţiei.
Coşmarul lui Darwin/Darwin's Nightmare (2004)
Acest documentar din 2004 este puţin cunoscut, dar perfect pentru a sublinia cât de uşor se poate răsturna echilibrul naturii, acţiune ce afectează destinul unui întreg ecosistem şi al oamenilor care depind de el.
Totul s-a petrecut în Tanzania în anii '50, când bibanul de Nil a fost aclimatizat în lacul Victoria, cel mai întins lac tropical din lume. În doar câţiva ani, bibanul câştigă războiul cu toate celelalte specii de peşte din lac, devenind şi un important produs de export din zona respectivă.
Faptul că numai corporaţiile străine au de câştigat de pe urma bogăţiile lacului Victoria devine evident în documentar, care subliniază faptul că populaţia locală nu a avut aproape deloc de câştigat de pe urma acestei iniţiative economice.
Documentarul a debutat în selecţia festivalului de la Veneţia şi a primit o nominalizare la premiul Oscar pentru Cel mai bun documentar.
On the Beach (1959)
Iată un scenariu fictiv, dar plauzibil. Stanley Kramer ne arată în 1959 un Pământ contaminat radioactiv, după ultimul război mondial, unde omenirea se stinge încet.
Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire sunt siliţi să-şi facă bilanţul final al vieţii. Cum se simte un om care ştie că stă pe plajă la soare pentru ultima dată?
Este primul şi unul dintre cele mai importante filme din seria apocalipselor nucleare.
Acelaşi tip de sfârşit al lumii, printr-un holocaust nuclear generalizat, e prezentat în cheia parodică a comediei negre de Stanley Kubrick, în Dr. Strangelove, Or How I've Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1963).
Nu peste mult, pornind de la romanul lui Pierre Boulle, căruia i-a mutat acţiunea pe Pământ, Franklin J. Schaffner ne prezintă perspectiva unei omeniri care, tot în urma un război atomic, degenerează spre barbarie, în timp ce civilizaţia e preluată de primatele superioare - în Planet of the Apes (1967; remake de Tim Burton, 2001).
Wall-E (2008)
O animație de ficțiune, dar cu un scenariu plauzibil. Zeci de ani de consumerism al unei omeniri lacome a transformat Pământul, în 2105, într-un câmp de gunoaie, din care oamenii s-au refugiat în spaţiu, la adăpostul unor nave spaţiale luxoase.
Află mai multe noutăți pe canalul nostru de Telegram - Afisha.md.
