Spectacolul „Balul”, Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu

Gest-mişcare-dans.

„Istoria condensată, nu explicitată, în particule de mișcare conflictuală. În «Balul» se tace. România trecută și România prezentă se întâlnesc la intersecția gesturilor care au asfaltat istoria. De ce privilegiezi într-un spectacol o anumită formulă discursivă? Pentru că prin ea ajungi mai ușor la esența spațiului și timpului desemnate. «Balul» este spectacolul României turnate în corpul mare - istoria colectivă - și corpul mic - individul.

Istoria e inițiată de gesturi exemplare, de mișcări radicale, de pendularea continuă între aberații și necesități. «Balul» este sinteza acestor forțe motrice. (...) «Balul» concentrează România în corpuri care se deplasează înainte si înapoi. Corpuri-plută peste istorie. Din anii 2000 în anii '20, România în mișcare împrumută carnea tranzițiilor, osatura deciziilor emblematice. Cum ar fi fost dacă n-ar fi fost?

Istoria e cinică. E o macromișcare concertată, împărțită în micromișcări ale destinului. «Balul» începe când gestul detonează istoria. Mult după ce cuvintele mari s-au spus.”

(Mihaela Michailov)