Chirița în provinție

Noi, stră-strănepoții, suntem proiecția perfectă a formidabilei farmazoane din Bârzoieni, ființa gingașă și „sentimetabibilă”, care intenționează să plece la Paris ca să „sparie nemții”. Iar de plecat, trebuie să plece musai, pentru că proaspăta baroana s-a „uscat aici în provinție’’ și s-a „săturat de…Moldova’’. Biata noastră Madam Bârzoi, dacă ar ști ea că majoritatea urmașilor ei rostesc și azi această replică și încă mai abitir. 

A te sătura de Moldova! Iată o ocupație nobilă și demnă de laudă a fiecărui moldovean.

- Ce mai faci?
- Uite, mă satur de Moldova!  

Coana Chirița este o persoană progresistă, iar intențiile ei sunt numai de salutat. Scrisoarea trebuie adusă pe șervet și talger și să fie „prezantată’’ frumos. Țăranii să facă bine să-și vadă de treabă, să-și păzească jițeii și Măriucile de junele obsedat Guliță. Dulcețurile să le facă cumnățica, oricine, ea nu! Că doar n-o să-și ardă fața ca gospodinile din târg. Ceaiul să bea în ,,luna lui iuli’’ cu „zahar” pe care îl iei frumușel din zaharniță cu cleștele. Nu cu „dejitili’’! Prânzul trebuie servit la orele 5 ca la Paris, totuși înainte de cinci ceasuri se poate „chili” câte un păhărel de rachiu așa, de curaj. Soțul trebuie să se îmbrace frumos, nemțește, nu ca lautarul lui Barbu, ăla cu naiu’. Și multe alte obiceiuri „evropenești’’ care ne arată cât de înfiptă este în realitate celebra noastră moldoveancă. Atât de mult că am putea lesne întocmi după spusele ei, un cod al bunelor maniere ale moldoveanului. 

„Chirița în provinție”rămâne inepuizabila capodoperă dramatică românească din care, fie că recunoaștem, fie că nu, ne tragem seva noastră națională. …Și orice român poate să spună în sinea sa: Madame Chirița c’est moi!  

Dedic acest spectacol orașului Iași.
Ion Sapdaru, târgul Ieșilor, vama Păcurari 2017, octombrie