Cel mai în vârstă poet din R. Moldova care scrie în continuare versuri

Poetul și publicistul Anatol Gugel, ajuns la vârsta de 98 de ani, își continuă activitatea literară.

Solicitat de agenție, scriitorul a afirmat că scrie în continuare versuri. ”Peste doi ani ajung la 100. Ultima carte am editat-o la 95 de ani - ”O revedere cu sine însuși, la 100 de ani”.

Este vorba de o carte de versuri inedite. Când e soare, când natura e lângă mine, eu lucrez și scriu pentru cititorii mei”, a mai spus scriitorul, transmite Știri.md cu referire la Moldpres.

Potrivit preşedintelui Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, Anatol Gugel a avut întotdeauna o imagine cu totul aparte în contextul nostru literar.

„A fost unul dintre puținii poeți citadini de la noi, fiind născut la Iaşi în perioada interbelică. Şi limbajul lui este unul livresc, şi, în consecință, unul artizanal. Anatol Gugel s-a manifestat cu pregnanță în ziaristica noastră postbelică, fiind secretar de redacție la ziarele „Tinerimea Moldovei” şi „Moldova Socialistă”, apoi redactor-şef adjunct la revista „Moldova”. 

A susţinut mult timp rubrica „De la Naslavcea la Giurgiuleşti”, în care a prezentat oameni şi locuri pitoreşti din Moldova. Modest din fire, fiind un poet discret, el n-a ieşit niciodată în prim-plan – a preferat să-şi scrie opera, conducându-se după dictonul latin „Festina lente” („Grăbeşte-te încet”). 

Astfel, el şi-a conservat combustia creatoare până în prezent şi a tipărit zeci de cărţi de poezie şi publicistică, dovadă fiind şi recentele volume „Am fost odată ca niciodată” şi „O revedere cu sine însuşi la 100 de ani””, a constatat Arcadie Suceveanu.

La rândul său, scriitorul Mihail Gheorghe Cibotaru, fost redactor-șef la revista ”Moldova”, a afirmat că Anatol Gugel şi-a consacrat întreaga viaţă scrisului. 

„Din primăvara lui 1945 până în prezent, nu lasă condeiul să tânjească fără treabă. Este un poet original, cu sinceritatea şi lirismul înflorite în vârful peniţei”, a subliniat Mihail Gheorghe Cibotaru.

Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iaşi, România. A absolvit școala primară, după care face studii la liceele „Alexandru Donici” şi „B. P. Hasdeu” din Chişinău. 

În 1945 urmează studiile la Institutul Pedagogic din Chişinău (azi Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”). 

Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generația mea” (1951) şi „Schimbul nostru” (1952). 

Publică alte, numeroase, culegeri de versuri. A fost secretar de redacţie la ziarele „Tinerimea Moldovei” (1945) şi „Moldova Socialistă” (1959), redactor-şef adjunct la revista „Moldova” (1966-1996). 

A cultivat o publicistică de calitate, inclusiv la rubrica permanentă „De la Naslavcea la Giurgiuleşti”, în revista „Moldova”. 

Din 1947 promovează la „Tinerimea Moldovei” pleiade întregi de tineri poeți basarabeni, mulți dintre ei devenind nume de referință în lirica basarabeană. 

Publică prezentări la cărțile de versuri ale lui Vitalie Tulnic, Emil Loteanu ș.a.  Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei mușcate” (1956), „Sonata lumii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc. 

În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Tot în 2004, este distins cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova.