Jupiters Legacy: cum faci ordine într-o lume dezlănţuită?

Jupiter's Legacy, serialul Netflix bazat pe benzile desenate omonime create de celebrul Mark Millar, nu este un serial perfect, dar oferă câteva teme de reflecţie mai mult decât actuale şi pe care nu le-am mai văzut explorate în producţii similare. Îl declarăm, deci, mai simpatic decât ne aşteptam şi, după ce am văzut întregul sezon lansat vineri, îţi spunem mai jos care îi sunt atuurile.

Intră în scenă The Utopian (Josh Duhamel), liderul unei echipe de supereroi care protejează de 90 de ani lumea. Chiar dacă The Utopian şi colegii săi îmbătrânesc mai lent decât restul lumii, cu toţii ştiu că la un moment dat vor fi nevoiţi să predea ştafeta fiilor şi fiicelor lor, şi ei dăruiţi cu diverse puteri. Doar că posibilii moştenitorii ori resping cu îndârjire misiunea dificilă, ori fac alegeri care îi dovedesc protagonistului că încă nu sunt pregătiţi să aibă soarta întregii lumi pe umeri.

Recunoaştem că mai ataşant decât diversele provocări supereroice ale personajelor ni s-a părut conflictul familial dintre The Utopian, pe numele său civil Sheldon Sampson, şi fiica sa Chloe (Elena Kampouris) şi fiul Brandon (Andrew Horton). Daca Chloe refuză cu îndârjire rolul de salvatoare a omenirii, pierzându-se într-o existenţă dominată de excese, Brandon este mai mult decât doritor să preia ştafeta de la tatăl său. Acest conflict între două generaţii cu aşteptări şi perspective diferite face Jupiter's Legacy să fie mai relevant decât serialele hiperviolente cu supereroi.

Deşi pare pe alocuri ieftin, iar ritmul este îngreunat de lungile scene în care descoperim treptat cum Sheldon şi grupul său pestriţ de aliaţi şi-au obţinut puterile în 1929, Jupiter's Legacy ne câştigă atenţia şi cu o viziune inedită asupra supereroului în lume. The Utopian aderă la un cod extrem de strict: prima regulă e să nu ucidă niciodată, diverşii antagonişti fiind zăvorăţi într-o închisoare de maximă securitate, chiar şi când suficient de letali pentru a executa personajele pozitive.

A doua regulă, doar să protejeze şi să dezamorseze crize şi niciodată să conducă. Abuzul de putere (şi ideea că cei care deţin puterea vor abuza inevitabil, mai devreme sau mai târziu, de ea) şi reverberaţiile în spirit ale uneia dintre cele mai repetate replici din universul DC Comics ("You either die a hero, or you live long enough to see yourself become the villain"/"Ori mori erou, ori trăieşti suficient încât să vezi cum devii personajul negativ") creează o discuţie complexă despre sacrificiu, perserverenţă şi responsabilitate, dar şi despre frustrarea provocată de faptul că, orice ai face şi oricât de mari ţi-ar fi puterile, nu vei putea salva pe toată lumea.

Din nefericire, serialul insistă în a ne arăta personajele în anul 1929, când Sheldon şi fratele său Walter (Ben Daniels, care nouă ne-a plăcut foarte mult în excelentul The Exorcist) se chinuie din răsputeri să salveze imperiul tatălui lor din marea criză economică. Deşi această parte a serialului oferă context pentru motivaţiile personajelor, se insistă prea mult pe o direcţie dezamăgitoare prin simplul fapt că ştii din start unde se opreşte: Sheldon, Walter şi prietenii lor îşi obţin superputerile, marea lor aventură începând abia atunci...

Poate că nu evită câteva locuri comune (am spune, fără să dăm spoilere, că avem o problemă şi cu motivaţiile principalului villain), dar Jupiter's Legacy este o idee mai mult decât bună pentru un binging de weekend. Noi am văzut toate cele opt episoade în doar două reprize.

Citeşte şi transcrierea unei conversaţii cu Mark Millar, creatorul benzilor desenate Jupiter's Legacy. Acesta povesteşte şi despre ceea ce i se pare o problemă importantă a societăţii din ziua de azi, problemă explorată şi în serial.