Blugii rupți se tot poartă și se vor mai purta, dar te-ai întrebat vreodată de ce au devenit atât de populari și chiar mai scumpi decât cei fără găuri în ei?
Dacă ești curios să înțelegi puțin din istoria pantalonilor sfâșiați, pe care sigur îi mai porți din când în când, și să vezi cum au ajuns un statement sau un obiect de fashion, îți propun să arunci o privire peste rândurile de mai jos.
Scurt istoric îndrăzneț
Pentru a putea vorbi despre blugii rupți, trebuie să vorbim mai întâi despre blugi. Hai să mergem în 1850, atunci când un negustor evreu din Germania, pe numele său Loeb Strauss, a vândut pantaloni din denim albastru către minerii şi crescătorii de vite care căutau un material ieftin, dur, confortabil şi rezistent.
În acele vremuri, pantalonii din denim (material apărut în Evul Mediu, în orașul francez Nîmes - de unde practic și numele lui -> de Nîmes) erau foarte ieftini, așa că au devenit în scurt timp populari printre imigranții sosiți în America.
Hai să facem un popas și la termenul de blue jeans și să vedem de unde și-a luat denumirea. Ei bine, în perioada Renașterii, pânza denim era făcută în Italia și vândută în Genova, deoarece marinarii aveau nevoie de pantaloni foarte rezistenți. Blue jeans vine tocmai din expresia franceză "bleu de Genes", tradusă prin "albastru de Genova".
Revenind la Loeb Strauss (care și-a schimbat apoi numele în Levi), trebuie să menționez că el lucra cu un croitor evreu pe numele de Jacob Davis.
Davis este cel care a întărit pentru prima oară buzunarele pantalonilor cu ținte metalice (minerii se plângeau de rezistența proastă a acestora), iar blugii au început să aibă înfățișarea lor clasică. De la sine înțeles că au cucerit în scurt timp nu doar Statele, cât și întreaga lume.
Blugii rupți
Înainte de 1970, blugii rupți erau asociați cu persoanele mai puțin norocoase, mai exact, cu cei săraci. Clasa de jos a muncitorilor nu-și putea permite denimul, așa că nu-și puteau lua pantaloni noi, dar îi purtau pe cei pe care-i aveau până ajungeau să se ruptă.
Adevărul este simplu - cu mult înainte ca oamenii să poarte haine rupte ca elemente de fashion, ei le purtau ca o simplă necesitate. Realitatea s-a inversat, iar pe la sfârșit de 1980, în timpul erei rock/heavey metal și punk, blugii rupți au devenit extrem de populari și erau purtați ca un semn de rebeliune.
Punkiștii obișnuiau să strice bunurile de consum ca o formă de expresie și furie împotriva societății, dar denimul a devenit o parte importantă din acest statement politic. The Sex Pistols, Iggy Pop și Bros erau printre devotați, iar femei precum Bananarama și Madonna i-au popularizat printre femei. Fanii au început să copieze stilul și să-și facă proprii blugi rupți acasă, iar asta a atras atenția brandurilor.
La început de 2010, blugii rupți au revenit, au căpătat denumirea de "distressed denim", iar designeri precum Diesel sau Balmain i-au pus pe podiumurile de modă, așa că magazinele au început să-i comercializeze.
Practic, blugii rupți au revenit odată cu moda anilor '80, printre care se numărau și salopetele sau pantalonii cu talie înaltă. În prezent, îi găsești peste tot, iar motivul pentru care consumatorii îi cumpără și nu-i fac acasă singuri, este pentru că denimul a devenit mult mai rezistent și mai greu de rupt (astfel încât să arate și bine).
Fiecare își alege modelele preferate, însă experții susțin că blugii rupți nu trebuie să dezvăluie foarte mult din piele (așa cum face Kim Kardashian, să zicem. In the end, e vorba de estetică, de stil, de hype, de măsura în care poți genera trenduri și nu neaparat să le imiți pe cele deja existente.
Noutați asemănătoare
de la 400 l.
de la 500 l.
de la 350 l.
de la 500 l.
de la 300 l.