Balamucul Vesel

Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă torontoiul. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea ”nobilă” distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul…

Valori eterne, precepte și noțiuni sacre metamorfozează, ca în arena circului diamantele din cutia iluzionistului, în  minciuni, amăgiri, deșertăciuni. Mizând pe arhetipuri proiectate in contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți  - a câta oară?!- de potentații vremii. În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele.…

Dar să-I ascultăm pe Autor, misteriosul S.T. Burke “Am văzut farsa cu ochii mei. Apoi m-am apucat s-o rescriu din memorie. Când reproduceam această hărmălaie de replici, nu mă gândeam că fac teatru. Și la ce bun, odată ce farsa fusese jucată? Voiam doar să mă despart elegant de niște divinități hazlii cu care mi-am populat, naiv și imprudent, o bună parte din viață”.

Premiera spectacolului  Balamucul vesel deschide suita evenimentelor consacrate Centenarului Unirii și se va juca în prima lună a lui 2018 pe scenele Teatrelor Naționale de la Chișinău, Iași și București.

Petru Hadârcă, regizorul spectacolului, Director General al TNME: „Noi suntem manipulați de-a lungul anilor, de-a lungul istoriei, de fiecare dată ni s-au spălat creierii, apoi am avut de suferit. De fiecare dată încercăm să tragem învățăminte și niciodată nu învățăm”.

Silvia Luca, actriță: „E și comedie, e și tragedie, e multă mișcare, dans, o lucrare foarte dinamică cu foarte multă informație. E realitate noastră, e și o farsă prin care am trecut cu toții”.

Ion Mocanu, actor: „Sunt unul din personajele acestei piese, pentru că am participat la toate evenimentele, nu dormeam nopțile, stăteam acolo în Piață, în orășelul libertății, iar acum, după niște ani, ne dăm seama că am fost manipulați, că cineva și-a făcut interesele”.

„Asemenea cărți nu-ți pică în mâini în fiecare zi. Am citit-o într-o noapte, dintr-o răsuflare. E o piesă-parabolă, cu multe planuri, simboluri, scene de grotesc, replici-cod și nume-cod. Nu poți scăpa de senzația că tot ce scrie S. T. Burke e adevărat. Ca si cum ar fi scris-o unul din interiorul balamucului, care, cunoscând foarte bine viața și activitatea „divinităților hazlii”, are toate motivele să le demaște, să le acuze și să le urce pe eșafod. Să vedem ce va zice „mulțimea” după ce piesa va fi jucată. Și sunt convins că va fi jucată, pentru că regizorii nefricoși – iar de aceștia, slavă Domnului, au mai rămas la noi! - se vor arunca asupra acestei piese…”

Constantin Tănase, “Timpul”, 5 octombrie 2007

Piesa a contribuit la includerea lui S.T. Burke în lista dramaturgilor români din amplul volum „Istoria literaturii române: dramaturgia” de Mircea Ghițulescu (Editura Tracus Arte, 2008).