Pentru Republica Moldova , ca de altfel pentru marea majoritatea statelor europene, Teatrul de Operă şi Balet reprezintă o conștientizare de nivel superior al valorificării spirituale a esenței naționale a poporului. În favoarea acestei afirmații invocăm şi factorul istoric de verificare valorică şi de valabilitate a fenomenelor artistice, din moment ce în 2007 a fost marcată aniversarea a 50-a de la instituționalizarea Operei Naţionale din Chişinău.

Această instituție de prim rang a culturii naționale reprezintă un simbol al înaltei responsabilități civice față de tradiţia naţională. Necesitatea existenţei acestei importante instituţii de cultură a fost atestată de la începutul secolului, însă pînă în 1957 teatrul liric al Moldovei era o instituţie corporativă, adiacentă diverselor forme de realizare a teatrului. Astfel, varianta funcționării teatrului liric al Moldovei pînă în 1957 a fost cea cumulativă cu teatrul dramatic, fiind un organism unic - Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „A.S. Puşkin”. La 5 iulie 1957 MC al RSSM A. Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”, un document epocal pentru dezvoltarea ulterioară a acestei instituţii de prim rang a culturii noastre naţionale.Evoluţia istorică a Teatrului de Operă moldovenesc începe calculul cronologic din ziua montării primei opere naționale moldovenești, şi anume 9 iunie 1956 – opera „Grozovanul” de David Gherşfeld (1911 – 2004). În prima perioadă de activitate a teatrului (etapa instituționalizării, 1956-1970), se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă. Politica repertorială este subdivizată pe patru criterii de fracționare care, către finele anilor ’70, cumulează patru opere naționale („Grozovanul” şi „Aurelia” de D. Gherşfeld, „Balada eroică” de A. Stîrcea, „Casa mare” de M. Kopytman),treisprezece titluri de opere din patrimonial liric universal („Rigoletto”, „Traviata”, „Aida”, „Othello”, „Trubadurul” de G. Verdi; „Tosca” şi „Madame Butterfly” de G. Puccini; „Paiaţe” de R. Leoncavallo, „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, „Carmen” şi „Pescuitorii de perle” de G. Bizet; „Faust” de Ch.Gounod; opereta „Baronul Ţiganilor” («Der Zigeunerbaron») de J. Strauss, cinci opere clasice rusă („Evgheni Oneghin” şi „Dama de pică” de P. Ceaikovski, „Mireasa Ţarului” de N. Rimski-Korsakov, „Iarmarocul din Sorocineţ” de M. Musorgski şi „CneazulIgor” de A. Borodin) şi două opere contemporane sovietice: „Furtuna” («В бурю») de T. Hrennikov şi „Tragedia optimistă” de A. Holminov.

Este perioada în care se pune baza unei școli de canto academic a Moldovei. Anume în această perioadă activează asemenea solişti ca: Valentina Saviţkaia, T. Kuzminov, B. Raisov, Polina Botezat, E. Ureche, N. Başkatov, Tamara Alioşina, Ludmila Alioşina, V. Tretiak, Ludmila Erofeeva, V. Kurin, C. Cramarciuc, A. Şevcenco, I. Gheil, I. Kogan, Daria Spravţeva, Kira Gorlaci, E. Lica, Emilia Parnichi, A. Fomenco şi bineînțeles primadona operei naţionale Maria Bieşu, care devine deținătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii în 1967, la Concursul internațional al interpreților lirici în numele lui Miura Tamaki (la Tokio, Japonia).

A doua perioadă - Elanul creator al Operei Naționale (1970-1991) – este o perioadă de maximă importanță pentru dezvoltarea instituției în particular şi întreaga evoluție socială din Moldova. Necesitățile tehnice ale instituției erau asigurate în proporție de 100% de către stat. Această stabilitate, atât de necesară unei instituții în lansare, a permis teatrului liric moldovenesc o ascensiune vertiginoasă în evoluția lui artistică. Cunosc o bogată expansiune: repertoriul teatrului, trupa artistică, dotările tehnice, relaţiile de colaborare cu omologii, atît din spaţiul unional, cît şi din afara hotarelor URSS. Astfel, instituţia este imediat catalogată şi univoc acceptată ca una dintre cele mai reprezentative scene lirice din întregul spaţiu sovietic. Şi dacă iniţial teatrul liric era organizat în sediul comun şi pentru teatrul dramatic al Moldovei, apoi la 1980 este dată în exploatare o splendidă şi modernă „Casă a Artei” – un nou şi luxos sediu, cu toate dotările tehnice necesare unui teatru liric.Repertoriul Teatrului Academic de Stat de Operă şi Balet „A.S. Puşkin” al RSSM, în perioada vizată, a fost structurat pe criterii de promovare a patru domenii: operă naţională („Glira” de Gh. Neaga, „Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, „Alexandru Lăpuşneanu” de Gh. Mustea, „Petru Rareş” de E. Caudella); operă rusă („Aleko” de S. Rahmaninov, „Vrăjitoarea” /«Чародейка»/ şi „Iolanta” de P. Ceaikovski, „Cocoşelul de aur” de N. Rimski-Korsakov); operă sovietică („Îmblînzirea scorpiei”/«Укрощение строптивой»/ de V. Şebalin, „Aici e linişte în zori” /«А зори здесь тихие»/ de K. Molceanov, „Dragonul” de E. Lazarev, „Duenia” de S. Prokofiev, „Vivandiera” de S. Kortes); operă europeană („Don Carlos”, „Bal mascat”, „Forţa destinului”, „Nabucco” de G. Verdi; „Turandot”, „La Bohema” de G. Puccini; „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni; „Norma” de V.Bellini; „Vivat, maestro!” şi „Elixirul dragostei” de G. Donizetti; „Adrianna Lecouvreur” de F. Cilea).

Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind lansate asemenea nume cunoscute a scenei lirice din Moldova ca: Mihai Munteanu, Vladimir Dragoş, L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A.Arcea, V.Micuşa, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireş şi alţii. Începând cu 1990, pe scenele academice de la Chișinău se lansează un proiect artistic de maximă importanţă pentru existenţa şi evoluţia artei lirice din Moldova – Festivalul Internaţional al Vedetelor de Operă şi Balet „Invită Maria Bieşu”.

Graţie acestui meritoriu eveniment cultural care aduce elan spiritual fiecărui cetăţean al republicii, arta lirică în Moldova cunoaște o frumoasă deschidere către noi orizonturi de explorare componistică, interpretativă, de percepție şi mediatizare.A treia perioadă - Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii Moldova (1991-2009), etapa modernă. Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă: T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. P. Racoviţă, R.Hvalov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori: Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherşfeld, Alexandru Samoilă şi dirijorul de cor Alexandru Movilă, meritul cărora este indiscutabil în vederea formării şi prezentării unui vast repertoriu concertistic al teatrului.

La momentul de faţă pe scena teatrului activează o pleiadă de tineri solişti, care au cucerit deja publicul meloman chișinăuian: M.Ţonina, A. Ţurcan, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut, R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov, S.Ceaichevşciuc, A.Tverdohlib, G.Pacatovici, I.Jarchih, V.Vereatin, V.Caradja, S.Pilipeţchi, N.Bantea, I.Timofti, I.Ţurcan, M.Radiş şi alţii; dirijori: N.Dohotaru, M.Secichin, S.Popov, M.Amihalachioaie; regizori: E.Constantinov şi M. Timofti, concepţiile cărora scot în evidenţă buna cunoaștere a experienței contemporane a teatrului liric mondial. În ceea ce priveşte repertoriul teatrului, putem menţiona următoarele premiere ale perioadei post- sovietice: „Nunta lui Figaro” de W.A.Mozart, „Decebal” de T.Zgureanu, „Dido and Aeneas” de H.Purcell, „Iolanta” de P.Ceaikovski, „Don Giovanni” de W.A.Mozart, „Mozart şi Salieri” de N.A.Rimski-Korsakov şi „Elixirul dragostei” de G.Donizetti.Trupa de operă a Teatrului National de Opera si Balet, pe parcursul întregii sale activităţi artistice, şi-a creat imaginea unui colectiv ce dă dovadă de un înalt profesionalism, creându-și o imagine distinsă atît în spaţiul exunional, cît şi în cel european. Despre aceasta ne vorbeşte numeroasele turnee întreprinse în aşa ţări precum Rusia, Laos, Vietnam, Bulgaria, Italia, România, Franţa, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Regatul Thailand etc.

Teatrul Naţional de Operă şi Balet este o instituție de prim-rang a culturii naționale şi oglinda conștiinței ei, este simbolul statului moldav.Un merit deosebit în promovarea artei lirice naționale, la acea vreme, l-au avut şi personalul de conducere al Teatrului : regizorii G. Ghelovani şi E. Platon; dirijorii: M. Şepper, B. Miliutin, I. Alterman, L. Hudolei şi dirijorul de cor Gh. Strezev.

+37322245104

Premiera! Viy sau Înfricosător Misterul lui Gogol